Skip to content

Bine ai venit! Acest site publică devoționalele zilnice din broșura Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi.

Toate drepturile asupra ediției în limba română aparțin Fundației SEER România. Autor: Bob Gass

Informare privind publicarea pe Internet a broșurii Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

În urma unei discuții purtate cu un reprezentant al fundației SEER, fundație care traduce, publică și tipărește broșura Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi, am fost rugat să public următoarea rugăminte și informare:

„Dragi prieteni,

Avem nevoie de ajutorul vostru pentru a face posibila aparitia “Meditatiilor zilnice” si pe internet.

Daca ati citit macar o data “Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi – meditatii zilnice” autor Bob Gass si a fost o reala incurajare pentru voi, va rugam sa ne contactati pe email (fundatiaseer@yahoo.com) sau la telefon (0040747123470). Rugati-va pentru noi ca Dumnezeu sa ne dea resursele necesare traducerii, tiparirii si expedierii la acei oameni care nu au nicio nadejde si nu cunosc “Cuvantul intrupat”.

Am luat hotararea inaintea Domnului de-a posta noi insine “Meditatiile zilnice” pe internet pentru a-i feri de ispita pe toti aceia care le-au postat si continua sa o faca incalcand drepturile de autor. Pentru asta avem nevoie de rugaciune si de idei bune din partea voastra, pentru a avea un site atractiv si pentru cei ce nu-L cunosc pe Domnul. Rugaciunile, ideile, donatiile si sfaturile voastre vor fi o binecuvantare pentru noi.”

Anunțuri

Glasul fricii

„Ilie… s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa” (1Împăraţi 19:3)

Biblia spune: Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: „….voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” Ilie… a plecat, să-ţi scape viaţa”(1Împăraţi 19:1-3)
Deseori glasul fricii apare după ce ai avut o experienţă în vârful muntelui. Ilie tocmai chemase foc din cer pe muntele Carmel. Apoi a vorbit cu Izabela. Ea nu a folosit care şi soldaţi, nu a fost nevoie. Vorbele ei l-au intimidat, l-au deprimat şi l-au făcut să se ascundă. Ai grijă! Dacă dai ascultare fricii, îţi va fi teamă de următorul telefon, de următoarea prognoză medicală sau de următorul raport al pieţei de acţiuni. Cui dai ascultare? Cui îi vei da crezare, lui Dumnezeu sau oamenilor? Nici vântul, nici foculnici cutremurul nu l-au putut scoate din peşteră pe Ilie, numai glasul blând şi liniştit a lui Dumnezeu a putut. Temerile noastre sunt deseori rezultatul a doua lucruri: imaginaţia şi înţelegerea greşită. Teama ne face să ne gândim la ce e mai rău, în loc să-L credem pe Dumnezeu pentru ce e mai bun. (2Corinteni 10:5). „Frica are cu ea pedeapsa”(1 Ioan 4:18).
Când ceva nu merge bine ne întrebăm: „Mă pedepseşte cumva Dumnezeu pentru ceva ce am făcut?” Nu, teama şi credinţa sunt prezente cu noi în fiecare zi;  cea pe care o alegi îţi va călăuzi viaţa. Deci atunci când te ridici împotriva unei situaţii ce-ţi provoacă teamă, fă următoarele trei lucruri: roagă-te pentru înţelepciunea şi protecţia lui Dumnezeu; El le promite pe amândouă; recunoaşte-ţi luptele lăuntrice – nu eşti unic, cu toţii ne luptăm cu frica; bazează-te pe Cuvântul Lui, căci El spune: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Când ești ispitit

„Supuneți-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7)

Pastorul Jon Walker scrie: „Când Tolstoi era copil, el a inițiat „Clubul Ursului Polar”. Pentru a deveni membru, trebuie să stai 30 de minute fără să te gândești la ursul polar. Ai încercat vreodată în mod intenționat să nu te gândești la ceva? E aproape imposibil! Deseori facem față ispitei într-un mod asemenător. Credem că putem sta în apropierea ei și dacă nu ne gândim la ea vom ieși biruitori. Problema este că cu cât încercăm mai mult să nu ne concentrăm asupra ei, cu atât mai mult devine centrul nostru de atracție… cu cât ne gândim mai mult să nu cedăm, cu atțt mai probabil este că vom ceda. Biblia spune: „Supuneți-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Noi cităm ultima parte a versetului, dar dacă ne concentrăm asupra diavolului înseamnă că încă suntem concentrați asupra ispitei. Eu nu sugerez… ci zic că nu ar trebui să spui: „Înapoia mea, Satano!”. Vreau să spun că nu poți face nimic prin propria ta putere; vei reuși smerindu-te înaintea lui Dumnezeu, recunoscând că El este puterea ta… Când îți ațintești privirea asupra Lui, diavolul va pleca deoarece i te opui îmbrățișându-L pe Dumnezeu. Fii suficient de smerit pentru a căuta ajutor. Un semn sigur că vei cădea, este când gândești: „Pot să mă descurc singur.”. Trebuie să vezi acest moment ca pe un semnal de alarmă că trebuie să te predai lui Dumnezeu și să spui: „Doamne, am nevoie de puterea și de înțelepciunea Ta. Nu mă lăsa în ispită.” Apoi depărtează-te de ispită. Dacă trebuie, sună un prieten care să se roage pentru tine și care să te ajute”.

Cum s-ar comporta Isus?

„Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12)

Te plângi pentru că cineva te-a dezamăgit? Ții evidența când vine vorba de cadouri, telefoane sau notele de plată de la restaurant? Ești supărat pentru că ai senzația că dăruiești mai mult decât primești? Domnul Isus a experimentat toate aceste lucruri – și încă mai mult. Cei mai buni prieteni ai Săi L-au dezamăgit. Cei pe care i-a chemat și pe care a contat s-au dovedit nedemni de încredere și imaturi. Ei învățau lent și de obicei alegeau calea cea mai grea. Unul s-a îndoit, unul s-a lepădat de El și unul L-a trădat Totuși, El i-a iertat și i-a iubit oricum: „fiindcă îi iubesc pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1) Domnul Isus Și-a iubit prietenii nu pentru că au meritat dragostea Lui, ci pentru că dragostea Lui le-a dat valoare. Dragostea face asta!

În cartea sa Knowing God [Să-L cunoaștem pe Dumnezeu] J. I. Packer scrie: „Este o mare ușurare să știu că dragostea lui Dumnezeu pentru mine se bazează în orice moment pe faptul că El cunoaște mai dinainte ce este mai rău în mine. Nici o descoperire nu-L decepționează așa cum mă decepționează pe mine însumi și nu-I poate schimba hotărârea de a mă binecuvânta. Este un mare motiv de smerenie la gândul că El vede toate lucrurile rele din mine pe care alții nu le văd. Într-adevăr, El vede mai multă corupție în mine decât văd eu. Totuși, El vrea să fie prietenul meu și Și-a dat Fiul să moară pentru mine pentru a-Și îndeplini acest scop”. Deci, înainte să reacționezi prin mânie, adu-ți aminte de harul lui Dumnezeu. Adoptă ca model pe Fiul Lui și întreabă-te: „Cum s-ar comporta Isus?”

Clipe hotărâtoare

by

”Alegeți astăzi” (Iosua 24:15)

Pentru Iosua a fost un moment hotărâtor când a spus poporului Israel: ”alegeți astăzi … cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). Mai întâi, în viață, clipele hotărâtoare ne arată cine suntem cu adevărat. Aceste momente apar de obicei ca o surpriză și se petrec în vremuri de criză, cum ar fi un eșec personal, o opoziție puternică împotriva ta, o suferință fără să te plângi, atunci când ești rugat să ierți sau să faci o alegere dificilă. Uneori, momentele hotărâtoare apar când nu le vedem așa cum sunt. Doar mai târziu, când privim în urmă, înțelegem importanța lor.Oricum ar fi, ele definesc cine suntem. În al doilea rând, clipele hotărâtoare le arată celorlalți cine suntem. De cele mai multe ori putem purta o mască, dar în clipele hotărâtoare este imposibil. Imaginea noastră nu mai înseamnă nimic, nici hotărârea sau rudeniile noastre. Nu avem timp să ne controlăm reacțiile. Ceea ce se află cu adevărat în lăuntrul nostru este descoperit tuturor. În calitate de lider, clipele hotărâtoare le spun celor care te urmează cine ești cu adevărat, pentru ce lupți și de ce ești lider. Gestionat bine, un moment hotărâtor îi poate lega pe lideri și pe ucenici pe viață. Gestionar rău, poate desființa capacitatea noastră de a conduce. În al treilea rând, momentele hotărâtoare determină cine vom deveni. Nu vei fi același după o clipă hotărâtoare. Și asta pentru că ele nu sunt normale, și ceea ce este ”normal” nu funcționează în zilele noastre. Clipele hotărâtoare sunt asemenea unor intersecții în viețile noastre – ele ne dau ocazia să ne întoarcem, să schimbăm direcția și să căutăm o nouă destinație. Ele prezintă opțiuni și oportunități. În acele momente, trebuie să alegem. Și alegerea pe care o facem va defini cine suntem!

Nu te lăsa tras înapoi de ceilalți

by

„Și găseau astfel în El o pricină de poticnire” (Matei 13:57)

Frații lui Iosif s-au simțit ofensați de visul lui, așa că l-au vândut rob. Familia lui David nu l-a considerat demn de a fi rege. Oamenii care L-au cunoscut pe Isus în primii 30 de ani au spus: ”De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? … Și găseau astfel în El o pricină de poticnire” (Matei 13:54-57). Trebuie să înțelegi că unii din cei care te știau ”mai demult” nu te mai cunosc acum, pentru că nu mai corespunzi. Ce trebuie să faci? Fă ce a făcut Isus – a mers mai departe. Ce putea să facă? El a refuzat să-i lase pe alții să-L limiteze la un nivel din viața Lui care trecuse și care nu mai era și tu trebuie să faci la fel. Dacă îi lași pe alții să te poarte pe drumul amintirilor, probabil vei prinde rădăcini, rămânând mai mult decât ar trebui și vei pierde destinul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Este minunat să ai oameni în viața ta care știu de unde ai pornit și pot înțelege încotro te îndrepți. Totuși, dacă trebuie să alegi între acum și atunci, sacrifică-ți trecutul, pentru că el nu se poate rescrie, ci poate fi reamintit la nesfârșit. Nu mai repeta începuturile și scrie continuarea istoriei tale. Refă-ți viitorul alături de Dumnezeu și apucă-l cât mai poți. Se spune că un amator de golf tot încerca să lovească mingea și rata, lovind în mod repetat un mușuroi de furnici. În cele din urmă, o furnică a luat inițiativa și a spus: ”haideți după mine”. O alta a strigat: ”Dar unde mergem?” A arătat spre bila din fața lor. ”Acolo. Dacă nu ne urcăm pe bilă vom muri!”

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru sânge

by

”Ați fost răscumpărați … cu sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1:18-19)

Istoria răscumpărării începe în Eden, când Dumnezeu a vărsat sânge pentru a acoperi păcatul lui Adam și al Evei și se termină în cer cu corul popoarelor care cântă: ”ai fost junghiat, și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni … de orice neam” (Apocalipsa 5:9).

Sângele lui Isus Hristos reprezintă două lucruri: 1) Prețul pentru păcatele noastre. Pe umerii lui Hristos a stat povara fiecărui păcat făcut de oameni, de la naștere până la mormânt. Data viitoare când vei mai fi tentat să încalci Cuvântul lui Dumnezeu și să faci voia ta, adu-ți aminte de asta! 2) Leacul pentru păcatul tău. Mântuirea ta nu a fost un efort comun. Nu ai contribuit nici cu un bănuț, deoarece ai fost falimentar din punct de vedere spiritual. ”Ați fost răscumpărați [cumpărați din robie și eliberați] … cu sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1:18-19).

Propovăduirea sângelui îi va ofensa pe cei ce vor avea păcate de ascuns, ego-uri moraliste de protejat sau o evanghelie care oferă mântuirea prin fapte bune și evoluție socială. Sângele lui Isus nu numai că îi mântuiește doar pe cei ce se pocăiesc, dar îi condamnă pe cei care îl sfidează, căci ”fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22). Urgiile nu au putut elibera poporul lui Dumnezeu din jugul de fier al lui Faraon. Dar de ce anume? Sângele. Nimic altceva decât sângele. Sângele nu și-a pierdut niciodată puterea. El poate: a) Vindeca amintirile dureroase; b) Curăța și elibera de păcatul de care nu îndrăznești să vorbești; c) Te poate proteja și d) Trasează o linie peste care vrășmașul nu îndrăznește să treacă. Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru sânge!

Arată compasiune

by

”Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac!” (Psalmul 41:1)

O temă a Bibliei este compasiunea. ”Dacă un frate sau o soră sunt lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice: ”Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? … credința: dacă n-are fapte , este moartă în ea însăși” (Iacov 2:15–17). Anumite tipuri de oameni arată mai puțină compasiune decât alții. De exemplu:

1) Tipul vizionar refuză să-și întrerupă programul;
2) Tipul harnic are o gândire de felul: ”am muncit din greu pentru ce am și tu trebuie să faci la fel”;
3) Tipul judecător care crede că nenorocirea celorlalți este întodeauna un rezultat al secerării a ceea ce ai semănat;
4) Tipul nesigur care crede că dacă dăruiește altora, propriile lui nevoi vor rămâne neîndeplinite;
5) Tipul celui neiluminat biblic care nu înțelege că Dumnezeu a promis o răsplată pentru compasiune: ”Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; Domnul îl păzește și îl ține în viață. El este fericit pe pământ, și nu-l lași la bunul plac al vrășmașilor lui” (Psalmul 41:1-3). Domnul Isus a spus: ”ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut” (Matei 25:40).

Maica Tereza a spus: ”dacă ești bun, oamenii te vor acuza de motive egoiste; fii bun oricum. Binele pe care îl faci astăzi va fi uitat de majoritatea oamenilor; fă binele oricum. Dăruiește lumii ce ai mai bun și niciodată nu va fi destul; dăruiește ce ai mai bun oricum. La judecata finală va fi între tine și Dumnezeu; niciodată nu a fost între tine și ei oricum”.

Timp de odihnă

by

”Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea … și … S-a odihnit” (Geneza 2:2)

Dacă ne tratăm munca mai bine decât ne tratăm pe noi înșine, este posibil să nu o mai putem termina. Pentru a avea cel mai mare impact atunci când lucrăm, trebuie să învățăm să facem pauză. De ce cad cei puternici? Pentru că ei nu înțeleg importanța odihnei! În cartea Geneza citim: ”Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea … și … S-a odihnit” (Geneza 2:2).

Dumnezeu S-a odihnit, noi de ce să nu ne odihnim? Există două motive: în primul rând, ne luptăm pentru scopuri pe care Dumnezeu nu ni le-a dat niciodată. Domnul Isus a spus: ”jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:30). Când ceva devine în mod constant prea dificil sau prea greu, noi întrebăm: ”De ce m-a chemat Dumnezeu să fac lucrul acesta? Voia lui Dumnezeu ne va încerca credința și ne va duce talentul spre niveluri noi, dar nu ne va distruge sănătatea, pacea sufletului sau familia. În al doilea rând, pierdem perspectiva. Prioritățile ne scapă din mână. Noi spunem: ”Fac asta pentru familia mea”. Dar te-ai gândit vreodată că – dată fiind alegerea ta – familia ta ar prefera să aibă mai mult din tine și mai puține lucruri? Nu le dăm opțiunea asta, nu-i așa? Întărirea personală începe când recunoaștem că avem destul și când începem să controlăm ce se întâmplă în viața noastră  și când chiar se întâmplă.

Dacă ne simțim vinovați că am luat o pauză, trebuie să  ne schimbăm gândirea! Psalmistul scrie: ”El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul” (Psalmul 23:2-3). Restaurarea spirituală, fizică și emoțională începe cu odihnă. Așadar, să învățăm să luăm pauză fără a ne simți leneși, iresponsabili sau neproductivi.

Să te vezi așa cum te vede Dumnezeu

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut.” (2 Corinteni 4:7)

Biblia spune că Dumnezeu lucrează prin „niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și de la noi” (2 Corinteni 4:7). Astfel, când oamenii văd lucruri bune în noi, ei știu că vin de la Dumnezeu. Domnul Isus a spus că un vas de lut care are în el o lumânare și este acoperit cu capac poate fi plin de lumină, dar oamenii n-o văd. Doar dacă vasul este crăpat, lumina pătrunde prin acele imperfecțiuni – „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamnilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16).

Nimic nu-l surprinde pe Dumnezeu: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari… lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite… ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude.” (1 Corinteni 1:27-29). Știind lucrul acesta, te poți iubi și te poți accepta așa cum o face Dumnezeu? Dacă ai o atitudine de judecată la adresa ta, contrazici Cuvântul lui Dumnezeu și te expui atacurilor lui Satana. Pavel refuză să se judece singur: „cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.” (1 Corinteni 4:3). Pavel a învățat să renunța la trecut și să meargă înainte, dar el nu a crezut că a și ajuns. „Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc.” (Filipeni 3:12-14). El era conștient de laturile la care mai trebuia să lucreze, dar a refuzat să se persecute singur din cauza lor. Nu uita, Dumnezeu te-a apreciat atât de mult încât Și-a trimis Fiul ca să te mântuiască din starea căzută și din soarta ta viitoare: „El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:14). Cine ne desăvârșește? Dumnezeu! Tu ești o operă în devenire, așa că începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu.